Account: (login)

Report adult content:

confirm cancel

Articles on this Page

Share |

Are you the publisher? Claim this channel

Search in 125,763,514 RSS articles:

Embed the content on this page in your site

Channel Description:

nu prea JURnalul mEU, Mihail VAKULOVSKI - LiveJournal.com

Browsing the Latest Snapshot

Browse All Articles (53 Articles)

Live Browser

Latest Articles in this Channel:

12/06/11--01:27: Afişul lansării de mîine, 7 dec., ora 18, "La Muzeu" (MNLR) (chan 1614897)

12/11/11--15:15: Bucureşti măi Bucureşti (chan 1614897)

La Bucureşti a fost foarte, foarte frumos. Lansare "Portret de grup cu generaţia "optzeci" (Interviuri)", Editura Tracus Arte, lectură la Festivalul Internaţional de Literatură şi aniversare CDPL! Mulţumiri Tracus Arte, Vasile Ernu, Oana Boca Stănescu, Cartea Românească, Mădălina şi Bogdan Ghiu, Bogdan Alexandru Stănescu şi tot publicul de la festival, Un Cristian, Victor Jalbă-Şoimaru, Cosmin, Mitoş, Mugur şi, fireşte, K... Mîine sper să reuşesc să bag şi ceva poze.

Vă reamintesc că miercuri va fi un CenaKLUb Tiuk! de excepţie, la Rockstadt, Bv, ora 18:00

12/12/11--02:10: Nouă cronică despre "Tovarăşi de cameră...", autor: A.R. Deleanu (chan 1614897)

aici:
http://deleanu.wordpress.com/2011/12/05/tovarasi-de-camera-student-la-chisinau-de-mihail-vakulovski/

12/12/11--02:37: Miercuri, 14 decembrie, ora 18:00, Rockstadt, Bv - CenaKLUb Tiuk cu alxndr.vklvsk & moni stănilă (chan 1614897)

CenaKLUbul TIUK!
vă invită la o întîlnire cu Alexandru VAKULOVSKI & Moni STĂNILĂ,

care vor citi din
„157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montană” & Sagarmatha,
roman & poeme revoluţionare!

Lecturi, interviu live, discuţii!
Moderatori: Flavius Ardelean & m.vklvsk

Concursul editurilor Cartier & CDPL: cine pune cea mai provocatoare întrebare lui Alexandru Vakulovski & Moni Stănilă primeşte cărţile autorilor cu autograf.

+ alt
Concurs surpriză al editurii Casa de Pariuri Literare,
cîştigătorul va primi ultimul roman al prietenului nostru George Vasilievici, VISEPTOL (+ alt concurs surpriză, yo).

Blog a.vklvsk: http://vklvsk.blogspot.com/
Blog Moni Stănilă: http://dogmatista.wordpress.com/

Miercuri, 14 decembrie, ora 18:00, Rockstadt

12/15/11--06:06: ultimul CenaKLUb TIUK din 2011 (chan 1614897)

Ieri ne-am bucurat de ultima întîlnire a CenaKLUbului TIUK din 2011, cu invitaţii speciali Moni Stanila & Alexandru Vakulovski, moderatorul Flavius Ardelean şi super publicul din Rockstadt, de data asta şi numeros, şi frumos, şi foarte activ:). Ne-am simţit perfect, mulţumiri tuturor celor din sală, tuturor celor care au pus (atîtea!) întrebări faine, mulţumim Dan/Rockstadt pentru toate, ne vedem la concerte şi deja ne gîndim cum vom începe anul 2012 la CenaKLUbul TIUK. Pînă atunci va apărea şi nr. aniversar Tiuk - www.tiuk.reea.net - de 10 ani de activitate intensă şi fructuoasă, nr. în care vor fi şi interviurile live făcute la cele 4 ediţii ale CenaKLUbului TIUK de la Rockstadt Bv

Sever Gulea despre CenaKLUbul de ieri:
http://blog.libris.ro/2011/12/15/cu-alexandru-vakulovski-si-moni-stanila-in-rockstadt/

fotografii de K (cele mai multe):
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.2854820738778.2144920.1507369494&type=3

12/16/11--02:16: Lectură din "Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău", FILB 2011 (chan 1614897)

Lectura de la Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti, organizat de Vasile Ernu, Oana Boca şi Alexandru-Bogdan Stănescu, la MŢR. 9 decembrie 2011. "Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău", Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2011. Album foto: Carmina - aici

12/18/11--05:22: cărţi m.vklvsk (chan 1614897)

"10 basarabeni pentru cultura română. Tinerii dintre milenii" (Ed. CDPL, 2011)
poate fi comandată şi-n varianta electronică, ca e-book, pe elefant.ro, aici:
http://www.elefant.ro/ebooks/nonfictiune/publicistica-si-eseuri/ii-basarabeni-pentru-cultura-romana-169692.html

a apărut şi partea a II-a a trilogiei 80-iste,
"Portret de grup cu generaţia "optzeci" (Interviuri)" (Ed. Tracus Arte),
care poate fi găsită şi pe site-ul editurii, aici:
http://www.edituratracusarte.ro/magazin/detalii/generatia_80
(partea critică - aici)

Apropo de cărţi m.vklvsk apărute-n 2011:
"Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău" (rockman), Ed. Cartea Românească, beneficiază de oferta săptămînii:
http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/tovarasi-de-camera-student-la-chisinau-rockma-260/detalii.html

12/20/11--06:30: Paul Goma despre "În gura foametei", Veronica D. Niculescu despre "10 basarabeni pt. cultura română" (chan 1614897)

Paul GOMA

VACA

De două zile (re)citesc cartea lui Alexei Vakulovski, În gura Foametei - mărturii ale supraviețuitorilor, îngrijită de Flori Bălănescu, apărută după multe respingeri, amînări, tergiversări, la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2011. O bună parte din mărturii a fost inclusă în a mea Săptămînă Roșie.
Ce mi-a sărit în ochi la citirea volumului întreg?
Rolul jucat de vacă în salvarea de la moarte a atîtor vieți omenești pe timpul foametei. Cine a avut o vacă și a păstrat-o, a ținut-o în casă, ca să nu i se fure, să nu i se mănînce, a răbdat de foamea sălbatică, fără să o sacrifice – acela (și ai lui) au supraviețuit.
Simbolul Moldovei a fost Bourul. Al Basarabiei: Calul.
Dacă aș fi rege…, aș decreta Vaca animalul emblematic, cel care ne-a salvat de la moarte pe noi, Basarabenii, în timpul Foametei planificată de la Kremlin, între 1946 și 1948.
I-aș înălța vacii statui în fiecare localitate în care a bîntuit Foametea. În locul Lupoaicei care îi crescuse, alăptîndu-i pe Romulus și pe Remus – o blîndă văcuță: costelivă, și ea abia ținîndu-se pe picioare, dar care, cu puținul lapte a salvat de la moarte mii, poate sute de mii de copii, azi adulți.
În locul Tancului Sovietic care ne-a terorizat cu “faima-i de salvator al narodului maldavinesc de fașizmul românesc”, o pașnică și nutritoare văcuță, de la care, chinciți, atîrnîndu-se cu amîndouă mîinile descărnate de ugerul fleșcăit, se adapă de la sucul-vieții doi copii scheletici, în zdrențe, cu capul mare – o fată și un băiat, gata-gata să treacă în lumea cealaltă.
Dar nu vor trece. Grație Vacii, muma lor.

http://www.paulgoma.com/vaca/

Între milenii, între ţări

Veronica D. Niculescu

„Prima mea amintire datează de la un an şi vreo patru luni. Tatăl meu înhămase calul la sanie şi se pregătea să plece. Eu m-am furişat din spate şi m-am cocoţat pe o bârnă. Mă simţeam atât de bărbat, mă pregăteam să păşesc prin această călătorie cu sania în viaţa oamenilor mari. Tatăl meu era pădurar pe atunci şi trăiam într-o casă din pădure, de acolo nu se vedea nicio altă casă în jur, niciun om. Era pentru prima dată când aş fi coborât în cale, nici nu ştiam cum e jos, ce se vede dincolo de copacii înalţi peste care niciodată nu am putut privi. Mă pregăteam, într-un cuvânt, pentru o expediţie, mă duceam să cunosc pământul, lumea. Însă când sania s-a smucit din loc, eu m-am prăbuşit pe spate în zăpadă şi, până m-am ridicat, sania era departe. Am simţit că nu mai are nici un rost să strig sau să plâng. Atunci, în clipa aceea, am devenit dintr-o dată matur şi nu cred că am mai evoluat mult de atunci. Când am căzut, m-a izbit în faţă cerul, nesfârşit şi înfricoşător. Pentru câteva clipe, totul a fost un amestec de zăpadă şi de cer. A fost pentru prima dată când mi-am dat seama de singurătatea în care ne aflăm noi, oamenii. Eram numai eu, zăpada şi cerul. Am băgat mâinile în buzunarele de la salopeta mea albastră şi am mers încet de tot înapoi în casă.”
Ce carte încerc să vă recomand, transcriind din acest pasaj minunat? Contrar aşteptărilor, poate, o carte de interviuri: „Zece basarabeni pentru cultura română – Interviuri cu tinerii dintre milenii”. Mihail Vakulovski a reunit zece interviuri cu artişti care au trecut Prutul. Pasajul sclipitor este extras din interviul acordat de Ştefan Baştovoi. Ceilalţi intervievaţi sunt: Dumitru Crudu, Alexandru Vakulovski, Vasile Ernu, Pavel Păduraru, Mitoş Micleuşan, Roman Tolici, Octavian Ţâcu, Nicoleta Esinencu, Zdob şi Zdub. Amintim şi de ilustraţiile de Dan Perjovschi şi vă urăm sărbători cu lecturi.

„Zece basarabeni pentru cultura română”,
de Mihail Vakulovski
Editura Casa de Pariuri Literare, 2011
Zile şi Nopţi, Sibiu, 16 dec.-2 ian.

12/24/11--14:08: azi blogu' ăsta împlineşte 6 ani, ce blogu' meu! (chan 1614897)

cu ocazia asta public un fragment din "Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău" (rockman):

A venit vremea schimbării. Schimbăm comunismul de atunci pe comunismul de acum, moartea care moarte n-are cu viaţa care n-are viaţă, URSS cu R.Moldova-R.Uzbecă, R. Ucraineană, R.Lituaneană, R.Gruzină, R.Armeană, SUA, NATO, UE. Îl schimbăm pe Lenin („Schimb 100 de intelectuali pe-un electrician”) cu Stalin („Este omul – este problema, nu-i omul – nu-i problema”), pe Stalin cu Gorbaciov („Trăiască perestroika!”), pe Gorbaciov cu Snegur („La muncă, prieteni, la muncă!”) & Ştefan cel Mare („Moldova nu este a noastră...”), pe Puşkin cu Eminescu, pe Maiakovski şi Şolohov cu Vieru şi Păunescu, ne uităm în Piaţa Roşie şi-n Piaţa Victoriei, rămînem saşii. Înlocuim boxerii cu tanga, cravata pionierească cu cravata, schimbăm grafia, literele la maşinile de scris, maşinile de scris cu computerul, computerul cu laptopul, scrisoarea cu e-mailul, cărţile de hîrtie cu cărţile pdf, cinematograful cu filmele de pe CD, CD-urile cu DVD-urile, DVD-urile cu stickurile, stickurile cu hard discurile externe, poşta cu net-ul, ziarele şi revistele – cu revistele web, cvasul cu ceai, ceaiul – cu cafea, cafeaua – cu marijuana, marijuana cu extasy şi cocaina, telefonul – cu celularul, celularul cu iPod-ul, schimbăm accentele, schimbăm steagul, patria, ţara, limba, imnul, uităm să ne schimbăm ciorapii, ba da, îi schimbăm între ei, schimbăm idolii, şefii, tiranii, dictatorii, ne ducem la vot din 4 în 4 ani şi punem botu’. Ne schimbăm dizidenţii pe DJ-ei. Schimbăm muzica, schimbăm timbre, dizidenţii se întorc acasă, intră în partide politice extremiste şi devin ultranaţionalişti, anticomuniştii convinşi din sistemul comunist intră în noile partide comuniste, vedetele porno intră în Parlamentul European, armata SUA intră în Irak, părinţii ne intră în pămînt. Schimbăm Mioriţa cu Oaia Dolly. Schimbăm banii, textul şi imaginile de pe bani, schimbăm aerul, ne schimbăm iubitele, între noi, prietenii, dar şi între noi, bărbaţii, oriunde am fi, le schimbăm pe VIP-uri gonflabile, cu animale, cu alţi bărbaţi, le lăsăm în casă singure cu vibratoarele, facem schimb de mame, de sex, schimbăm dinţii de lapte pe coroane, ne punem coroane pe cap şi pe mormînt, ne schimbăm cu locul, dimineaţa ni se scoală pula fără să vrem, dimineaţa trebuie să te duci la WC şi să te pişi, dimineaţa îţi trimite un link din viitorul inevitabil şi îţi pute gura, dimineaţa trebuie să zici „Bună dimineaţa” şi nu „de ce pula mea m-am trezit aşa devreme” şi trebuie să ţii furculiţa aşa şi lingura aşa şi aşa, nu aşa sau aşa, fiecare face la ce se pricepe cel mai puţin.

12/26/11--04:10: AncheTiuk! (chan 1614897)

AncheTiuk-ul nr.-lui 33 al revistei Tiuk!, nr. aniversar, de 10 ani:

Cu cine dintre scriitori ai vrea să te îmbeţi de Anul Nou şi cu cine nu?

Aşteptăm răspunsurile pînă pe 10 ianuarie, pe adresa de e-mail:

revista.tiuk@gmail.com

12/29/11--07:47: 2011 (chan 1614897)

Ce să-i faci, s-a mai dus un an pe care văd că toată lumea îl jeleşte şi speră că anul viitor va fi mai bun, că mai rău decît ăsta oricum nu s-ar putea, cică. (Optimistul: Ba se poate! - Apropo de optimist: Ce vede un optimist în cimitir? Numai plusuri). Pentru mine ultimii doi ani au fost cei mai prodigioşi de pînă acum din punct de vedere editorial, aşa că nu prea am de ce să mă plîng – plînge cel care plînge la urmă:)). În anul trecut (2010) mi-a apărut piesa de teatru „nEUROCHIRURGIE”, teza de doctorat „Portret de grup cu generaţia „optzeci” (Poezia)” şi „Tiuk! (antologie de proză Klu)”, adunată împreună cu frate-meu + o traducere făcută tot cu el, „Jurnalul unui psihopat” de Venedikt Erofeev, care cred că i-ar fi plăcut şi lui tata – pe restul le ştia şi scrie şi în jurnalul lui de ele.

foto din anu' trecut pe vremea asta

Anul 2011 a fost cel puţin la fel de fain, în primul rînd pentru că am reuşit – în sfîrşit! – să publicăm cartea lui tata, „În gura foametei (Mărturisiri ale supravieţuitorilor)”, cu ajutorul prefaţatoarei cărţii şi editoarei Flori Bălănescu:). O carte pe care tata n-a mai văzut-o ca obiect, dar cu copertele superbe ale lui Alexandru Pecican, pe care le-a ales el, cu imaginile alese de el – asta e cea mai mare bucurie din ultima vreme. E adevărat că volumul necesită deja o reeditare, dar deocamdată e extraordinar că a apărut (şi a fost şi premiat, dar parcă-l văd – îl simt – pe tata că mă înjură că amintesc de asta, el fiind furios pe şefi şi pe premii – aici se potriveşte perfect piesa lui Vasia Oblomov, „Nacialnik”, în care Vasia are un debit verbal care-l concurează pe al lui tata cînd era supărat pe ceva).

Am terminat (în vacanţa trecută de iarnă) şi publicat „Student la Chişinău” (Ed. Cartea Românească, red. şef – Mădălina Ghiu), primul roman din trilogia „Tovarăşi de cameră” şi am făcut un turneu de vară foarte frumos (cu ajutorul echipei Polirom: Claudia şi Ana Maria & Irinei Macedonski de la Librăriile Humanitas), care a început la clubul Rockstadt din Braşov (mulţumiri lui Dan) şi s-a terminat la Festivalul Internaţional Artmania din Sibiu (mersi, Claudiu), prima lansare de carte din istoria festivalului (şi ultima, deocamdată), un roman care a reunit prieteni care nu se văzuseră ani de zile (aşa personajul Valeroi a fost regăsit de Cătălin, cu care au făcut secţia de carate de la Chişinău, etc.)! Am mai publicat partea a doua a trilogiei 80-iste, cartea de interviuri (cu copertele aceluiaşi Mugur Grosu), tot la Editura Tracus Arte (mulţumiri lui Cosmin Perţa şi Ioan Cristescu) şi – tot în sfîrşit – prima parte din proiectul „Tinerii dintre milenii”, „Zece basarabeni pentru cultura română”, la Editura Casa de Pariuri Literare, cu cperte şi comentarii grafice de Dan Perjovschi. Chiar acum termin traducerea care m-a măcinat aceşti doi ani frumoşi – ceea ce-mi propuneam la sfîrşitul anului trecut! Altfel, cred că-i primul an cînd n-am călătorit deloc în străinătate (nici nu-mi vine să cred aşa ceva!), dar am refăcut cenaclubul revistei Tiuk! în direct, pe viu – la Rockstadt Braşov, se numeşte CenaKLUb TIUK şi a avut cîteva ediţii absolut spectaculoase, cu Doru Ionescu de la Timpul chitarelor şi Remix & Un Cristian la prima ediţie, cu Andrei Doşa şi m.vklvsk la ediţia a II-a, Ruxandra Cesereanu & Marius Conkan la ediţia a III-a şi cu Alexandru Vakulovski & Moni Stănilă la ediţia din decembrie. E aproape gata şi numărul aniversar Tiuk!, nr. 33, de 10 ani de prezenţă continuă pe internet, împliniţi acum o lună, ocazie cu care vom mai publica o antologie de proză Tiuk, la Casa de Pariuri Literare.

La sfîrşitul anului trecut mi-am făcut planuri de viitor (de care… cam uitasem) şi văd că s-au îndeplinit absolut toate. Acum e prea devreme să mă gîndesc la asta – e abia 29 decembrie, frate! –, aşa că mă gîndesc la asta mîine, cînd voi fi în drum spre casă, ohohohoho, am timp destul pînă acolo! (dar ştiu că voi publica cu siguranţă traducerea romanului „Pioniera goală” de Mihail Kononov, antologia de proză Tiuk!, romanul „Biblidioteca” şi sper să termin (dacă nu şi să public) şi a doua parte a trilogiei „Tovarăşi de cameră”. Restul e cu „poate”: poate fac şi antologia de poezie „optzecistă” (am cuprinsul, dar mai e mult pînă a deveni manuscris), poate public şi o a doua parte din proiectul „Tinerii dintre milenii” (asta depinde numai de Cristi), gata din 2001, poate editez şi o nouă carte de poezie (dar nu mă grăbesc deloc), poate publicăm a doua ediţie a cărţii lui tata, poate editez o nouă variantă a interviurilor cu victimele Holocaustului (ar cam trebui), poate terminăm cu frate-meu proiectul cu poezia adevărată, carte de poezie, semnată Vakulovski, făcută din interviurile mele cu supravieţuitorii Holocaustului, din interviurile lui cu soldaţii basarabeni care au luptat în războiul din Afganistan şi din interviurile lui tata cu supravieţuitorii foametei de după cel de-al II-lea război mondial, poaaate!)…

La Mulţi Ani ca-n visurile voastre frumoase, prieteni!

01/04/12--13:02: Cronică la "Portret de grup cu generaţia "optzeci" (Interviuri)" (chan 1614897)

Cronică de Cosmin Ciotloş/România Literară (nr. 51-52, 2011) la "Portret de grup cu generaţia "optzeci" (Interviuri)", Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2011: http://www.romlit.ro/respect_intelectual

Absolut toate întrebările ridicate la fileul imaginar de Ciotloş au răspuns în interviul de la sfîrşitul cărţii, realizat de Ioana-Maria Vighi:)

01/07/12--10:43: Cărţi publicate de basarabeni în 2011 (autorul listei: Gheorghe Erizanu) (chan 1614897)

Scriitorul şi editorul Gheorghe Erizanu a făcut o listă - foarte utilă - a cărţilor publicate de basarabeni în 2011, listă pe care o puteţi consulta pe blogul său, aici

Rog scriitorii basa şi cititorii să semnaleze - aici, la comentarii - cărţile basarabenilor din anul abia trecut care au rămas în afara listei (aşa cum am făcut şi eu la lista domnului Erizanu), ca să avem o listă completă, pls:)

01/17/12--02:27: Recenzie de Ema Stere la "Portret de grup cu generaţia 80 (Interviuri)" (chan 1614897)

aici

01/18/12--10:52: Marius Conkan despre Nu prea JURnalul mEU, în Steaua, nr. 10-11 (chan 1614897)

În nr. 10-11 al revistei „Steaua” Marius Conkan face un dicţionar al blogurilor de scriitori, iar la pagina 102 (revista poate fi downloadată gratuit aici: http://www.revisteaua.ro/core/numere/2011/Steaua%2010-11%202011.pdf) scrie despre blogu’ lu’ mua, no: „Blogul lui Mihail Vakulovski, autor al câtorva volume de poezie şi al primului rockman din literatura română, „Tovarăşi de cameră (Student la Chişinău)” – Cartea Românească, 2011, are un caracter eterogen, fiind, prin multiplele subiecte abordate în cadrul postărilor, un complex blog de scriitor. Nu prea JURnalul mEU, Mihail Vakulovski, cum este intitulată această pagină virtuală, reprezintă un livejournal (numit astfel de scriitor) creat în iulie 2007. Mihail Vakulovski este unul dintre cei mai activi scriitori în mediul internautic, fapt datorat nu doar frecvenţei cu care postează pe blogul personal, ci şi gestionării eficiente a revistei Tiuk, cea mai cunoscută revistă electronică de cultură din România. Nu prea JURnalul mEU, pe lângă faptul că promovează scriitura lui Mihail Vakulovski şi a altor autori cu un anume prestigiu în lumea literară (prin postările care anunţă apariţii editoriale, lansări de carte, cenacluri etc.), conţine notaţii diaristice, interviuri, poeme şi fragmente de proză, deasupra cărora planează viziunea unui scriitor nonconformist, care scrie şi trăieşte literatura dincolo de (auto) constrângeri, în zona privilegiată a existemelor”. Adevărul e că Marius cam are dreptate:), în afara faptului că blogul e început pe 24 decembrie 2005, cum scrie chiar în subtitlu. Ceilalţi scriitori despre care scrie Marius Conkan sunt: Liviu Antonesei, Emil Brumaru, Ruxandra Cesereanu, Emilian Galaicu-Păun, Horia Gârbea, Radu Pavel Gheo, Nora Iuga, Claudiu Komartin, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Cezar Paul-Bădescu, Ovidiu Pecican, Doina Ruşti, Stoian G. Bogdan, Octavian Soviany, Mihaela Ursa şi Radu Vancu.

01/20/12--02:47: Leapşă despre copilărie (chan 1614897)

Fotografie făcută de tata, la noi în grădină. Eu sînt cel din dreapta, cel mai mic e frate-meu, în mijloc - Serghei Afganu', pe stînga - Vitali)

Am primit de la frate-meu leapşa lu’ Moni:

1. Aproape toţi copiii erau alintaţi de părinţi cu anumite diminutive sau apelative. Unde am copilărit eu îmi amintesc de apelative ca Ţuchi, Ţuţu, Bubu. Mulţi dintre ei au rămas cu aceste nume, iar astăzi nu sunt tocmai fericiţi. A existat vreun apelativ care să te urmărească din copilărie? Crezi că aceste nume pot traumatiza?

Dap’ tu cam ştii răspunsurile mele la leapşa asta, Prîslea:)) (eu nu i-am zis niciodată aşa fratelui mai mic, o comit prima oară, că se potriveşte la întrebarea asta). Părinţii, care chiar atunci absolveau filologia, s-au cununat pe 15 ianuarie, aşa că numele meu era cam clar (nu m-a întrebat nimeni dacă-mi place sau nu, dar bine că nu-s fată, că Mihaela chiar nu-mi place, că aşa m-ar fi numit, bănuiesc. Povestea Mădălin Voicu că un prieten de-al lui ţigan l-a rugat să fie naşul copilului lui. Mădălin i-a zis că e de acord, dar să-i spună numele copilului, ştii că ăştia îi numesc în fel şi chip. Omul era convins că e fată şi nu accepta alt nume decît Cleopatra. Ai ghicit, i s-a născut un băiat, iar Mădălin Voicu s-a trezit că-i naşul lui… Cleopatru!). În zona noastră nu se prea diminuau numele, din contra, se schimonoseau cumva hiperbolic, adică Saşa devenea Sîşcî, Tolea – Tolai sau Talean, Serioja – Siriojoi sau Serîi. Ai mei mi-au zis Mihai, de aici Mihăieş şi Mihăiţă (mama, rar) sau Mihu (tata, la fel de rar), iar bunica îmi mai zicea Mişulică (ea venea din Bucovina ucraineană şi a avut un frate Mişa). Nu-mi prea plăcea să fiu alintat, de aceea nu mi se prea schimonosea numele nici acasă, nici în mahala, cu toate acestea mi s-a zis inclusiv Mişălu, din prea multă dragoste, fireşte, aşa spunîndu-mi o dată bunicu’, pentru că terminaseră deja diminutivele şi el era mereu original – ştiu că atunci tata a rîs cu poftă – Mişelu’, auzi:)).

Nu ştiu, dacă mă gîndesc, da, porecluţele din copilărie te pot urmări toată viaţa ca o nălucă şi te pot traumatiza, dar de mine nu s-a lipit nici un diminutivior, aşa că nu am nici o problemă cu amintirile din copilărie, am avut o copilărie foarte frumoasă din toate punctele de vedere.

2. Care este cea mai veche amintire?

Am foarte multe amintiri din frageda copilărie şi cînd i le povestesc Carminei la un pahar de vin (de sufletul lu’ tata, de obicei), sugerează că inventez, că nu se poate să ţin minte ce mi s-a întîmplat aşa devreme. Una din amintirile clare, nepovestite de altcineva (cum se imprimă multe „amintiri” la oameni – le povestesc părinţii şi mai tîrziu ei au impresia că-şi amintesc): eram foarte alintat la mîncare, mîncam puţin şi nu-mi plăcea aia şi aia şi aia, chiar dacă mama face cea mai gustoasă mîncare din lume! O dată, foarte, foarte mic fiind, m-a pus la măsuţă, în camera copiilor, care atunci era bucătărie încă, iar ea vorbea cu o vecină care tot în copilărie a plecat de la noi din sat, mama lui Saşa, căreia-i ziceam „chiochia Oua”, c-o vedeam în spatele casei strîngînd ouăle. Ca de obicei, m-am „linşirit” „olecî”, apoi am zis că nu mai vreau. Mama m-a întrebat dacă am pus pîine în farfurie, apoi, fără să aştepte răspunsul meu, a început să discute cu vecina dacă am pus oare pîine-n farfurie sau nu, vecina fiind convinsă că nu, că aproape că nu m-am atins de mîncare nici cu lingura. Mama a zis că atunci pune mîncarea înapoi, că-i păcat de ea, iar eu mă gîndeam: „Ce proaste sunt, chiar dacă n-am pus pîine-n farfurie oricum puteau cădea firimituri”… Aşa că niciodată nu se ştie la ce se gîndeşte „îngeraşul” vostru, dragi părinţi.

3. Dar cea mai frumoasă?

Nu ştiu, sunt mult prea multe amintiri frumoase din copilărie. În general, cele cu părinţii, bunicii, fratele şi prietenii, dar şi cu satul: lacul, livezile, cerul, brigada de tractoare şi lanul de porumb (atunci chiar eram nemuritor în păpuşoi), drumurile şi călătoriile în Odesa şi Cetatea Albă cu tata – cu fiecare altfel de frumuseţe, dar foarte intense toate (da, îmi amintesc şi stări de atunci, şi trăiri foarte puternice, dorinţe fierbinţi). Tata emana o putere care mă încînta şi eram mîndru că toată lumea simţea puterea asta, şi intelectuală, şi în general, fiind şi un sportiv extraordinar în acea perioadă; mama era foarte frumoasă şi foarte gingaşă şi asta mă fascina; bunica mă iubea şi eu o iubeam pe ea, am amintiri din copilărie de o trilogie numai cu ea, care era foarte dură în general, dar foarte bună cu mine; bunicul a fost toată viaţa un gentleman, îmi plăcea să-l întreb cînd era deja în pat unde-i o ţară al cărei nume abia îl puteai pronunţa, iar el ridica mîna pe harta de deasupra patului lui fără să se uite la ea şi punea degetul exact unde scria numele acela ciudat. De frate-meu am avut nevoie, dacă nu eram eu nu ştiu dacă părinţii mai făceau un copil, am fost atît de fericit cînd s-a născut încît am plîns cînd mama mi-a spus că nu se poate juca cu mine fotbal chiar din ziua în care l-a adus de la maternitate:)). Iar cînd şi-a rupt mîna de la cot cred c-a fost cea mai mare durere din viaţa mea pînă acum nu demult, pe-un 19 mai, stăteam pe prag şi-mi curgeau lacrimile, aşa, înăbuşindu-mi plînsul. Mama m-a întrebat ce-am păţit şi eu i-am scrîşnit din dinţi: „Toţi ăştia au fraţi şi de ce mie trebuie să mi se întîmple aşa ceva?” De parcă mîna mea se rupsese, nu a lui…

4. Ai avut un animal de companie în copilărie? Cum ţi-l aminteşti acum? Ne spui o poveste cu el?

Huuuuh, am avut mereu animale acasă, dintotdeauna, dinainte să mă nasc, aş putea spune. Primul an din viaţă am locuit la bunici şi deşi bunicii aveau toate animalele de casă, îmi amintesc doar de pisică şi cîine. Apoi ne-am mutat la noi, unde primul meu prieten a fost un bobocel. Aveam mult troscot în curte şi ne jucam acolo, iar dacă plecam undeva îl luam cu mine în sîn, creştea mai repede decît mine, îţi dai seama, la un moment dat era deja gîscan şi tot mergea după mine oriunde mă duceam. Cu Tarzan, un cîine teribil, jucam fotbal, pînă a mai crescut frate-meu, era un bun portar şi mergea cu mine şi la lac, apoi ne şi întreceam la fugă. Era foarte rău cu străinii, dar cu mine se purta ca şi cu un copil, eram în familie. Cînd venea un cumătru la noi – îl enerva mereu, aşa că o dată, văzîndu-l trecînd pe drum, şi-a rupt lanţul, a sărit gardul şi l-a pus la pămînt. Nu-i plăcea deloc lanţul, aşa că pînă la urmă şi-a făcut rană la gît, tot smucindu-se să iasă din curea, aşa că tata l-a blocat după casă, ca să i se vindece rana (nu-l puteai lăsa liber). Avea loc mult de-a lungu’ casei, iar de-a latu’, doar vreun metru, aşa că nu avea cum să sară…

5. Cum te vedeau prietenii în copilărie? Dar vecinii?

Pentru asta cu vecinii ar trebui să faci o leapşă cu ei, din păcate majoritatea ar putea să-i răspundă tatălui la o leapşă, că-s pe lumea cealaltă, majoritatea plecaţi înainte să iasă la pensie… Cu copiii de seama mea mă înţelegeam foarte, foarte bine, că jucam împreună fotbal şi restul jocurilor, ne duceam la pescuit, le dam tot ce aveam şi eu, tata s-a enervat cînd m-a văzut în drum că după ce le-am dat la toţi bomboanele din buzunare, unuia nu i-a ajuns, aşa că… i-am dat-o pe a mea… din gură:)). (cred că după aceea a început reeducarea… mai spartană). Apoi, eram din copilărie bine dezvoltat fizic şi mă mai antrenam şi la lupte libere, să nu mai vorbim de procedeele – interzise – pe care le-am învăţat de la tata în copilărie. Am prieteni buni din copilărie, iar cu unii ne vedem cam de fiecare dată cînd vin pe-acasă, pe alţii îi evit doar pentru că din cele două zile cît stau acasă ar trebui să beau cîte una cu fiecare dintre ei (şi nu e posibil, dar ei nu au cum să înţeleagă asta). Uite, Serghei Afganu’, fiind mai mare decît mine, are istorii cu mine din copilărie. Cică aş fi zis odată că gîsca noastră a fătat 4 bobocei:)). Şi Tolea-ţi poate povesti o mie de întîmplări cu mine-n copilărie. Întreabă-l cum ne jucam de-a „matem”. Îşi rupsese mîna (o obişnuinţă pe strada noastră, cum vezi) şi n-avea voie să înoate, dar îl luam eu cu barca şi aşa se bucura şi el de proximitatea apei. Pe la sfîrşit, cînd deja se apropia timpul să-şi scoată ghipsul (aproape), am început să sărim în barcă, strigînd „matem”, de la „mă tem”-ul lui c-o să cadă în apă. Fireşte că am căzut amîndoi în apă, iar cînd a venit mamă-sa seara acasă de la serviciu, ghipsul se mai usca pe sîrmă, în ogradă. Frate-so, un copil mai mare decît noi, văzînd că puişorii noştri n-aveau apă, le-a găsit o cutie şi le-a turnat să bea şi ei, săracii. Doar că nu trebuia, fiind mult prea mici, aşa că atunci cînd a venit mama acasă şi mă altoia cu mătura pe spate, au auzit „au-au” şi au zis: „Ne cheamă!”… sau cum sărea Oleg din cireşi şi pe post de coadă de veveriţă, care să-i ţină echilibrul, ce avea, şi cum ne-a arătat Serîi-banditu’ cum se scoate fum pe ochi şi multe, multe altele… Era vesel la noi în mahală atunci, acum parcă e altă lume. Odată, cînd Tolea încerca să-l convingă pe fiu-so că noi aveam o copilărie frumoasă şi veselă, şi că făceam şi sport, alergam, fiu-so l-a întrerupt brusc: „Da’ de ce fugeaţi?”…

Şi dacă-i leapşă, o transmit mai departe lu’ Gheo (http://www.gheoland.ro/) şi Floribunda (http://veronica-niculescu.blogspot.com/).

01/21/12--12:50: Andy Ghost/Altar e Tiuk!, Tiuk! a ieşit în stradă (chan 1614897)

Andy Ghost, vocalistul ALTAR

Ştiţi că Tiuk! e cu oamenii care strigă în stradă LIBERTATE (în mileniul III)!

01/23/12--01:31: CenaKLUbul TIUK! nr. 5 - 29 ianuarie, ora 18:30, Rockstadt Bv (chan 1614897)

CenaKLUbul TIUK!

vă invită la o întîlnire cu super scriitorii
Mugur GROSU, Cosmin PERŢA şi Teodor DUNĂ.

Vom lansa cărţile „Grossomodo” & „Introducere în fantasticul de interpretare” (Ed. TracusArte), apoi vor urma LECTURI, discuţii, interviu live, performance, autografe, concursuri!

CONCURSul editurii TracusArte:
Cine pune cea mai faină întrebare
primeşte cadou cartea cu autograf.

Moderator: Mihail Vakulovski.

Duminică, 29 ianuarie, ora 18:30, Rockstadt

01/30/12--06:19: CenaKLUb TIUK nr. 5 (chan 1614897)

CenaKLUbul din februarie va fi oarecum diferit faţă de ediţiile de pînă acum, va fi mai mult cenaclu decît (cena)club, şedinţă la care vor citi tinerii scriitori braşoveni Andrei Dósa (poezie) şi A.R. Deleanu (proză).

01/31/12--00:46: Nouă cronică la "Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău", autor: Felix Nicolau/Luceafărul, nr. 1 (chan 1614897)

aici

02/03/12--16:20: CenaKLUbul TIUK din februarie - cu Andrei DÓSA & A.R.DELEANU (chan 1614897)

CenaKLUbul TIUK!

vă invită la o întîlnire cu cei mai în vogă tineri scriitori:
Andrei DÓSA (andreidosa.wordpress.com)
şi A.R.DELEANU (deleanu.wordpress.com),

care vor citi texte inedite, povestiri & versuri, existeme & bizzaroproză.

LECTURI, discuţii, concurs al editurii Cartier.

Moderator: Mihail Vakulovski.

Duminică, 12 februarie, ora 18:30, Rockstadt Bv

Autor afiş: Claudiu Oană

02/10/12--02:28: Recenzie nouă la "Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău" (chan 1614897)

Andrei MIHAI, 17 ianuarie 2012, in Opinia Veche, nr. 418, aici

Rockmanul - aici

şi cîte ceva în VIP-ul md, aici

02/14/12--01:40: I-a cronică la "10 basarabeni pentru cultura română..." (Ed. CDPL, 2011), Raluca Dună, RL (chan 1614897)

Prima cronică la "10 basarabeni pentru cultura română. Interviuri cu tinerii dintre milenii"
(Editura Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2011),
autor: Raluca Dună
în "România Literară" de pe piaţă:

Felicitări editorului un cristian şi lui Mihail Vakulovski, a ieşit poate prima carte de interviuri „normală” din cultura română: o carte naturală, pe care să o şi citeşti, nu doar să o comentezi.

În primul rând, e o carte prin care ai senzaţia că îi cunoşti pe oamenii care vorbesc în şi din ea. De obicei, cărţile de interviuri sunt un fel de vitrine în care se expune o marfă de lux, pe care nu ai dreptul să pui mâna. Din contră, pe oamenii (în primul rând oamenii, apoi „autorii”) din „Zece basarabeni” pui mâna, citind cartea, în sensul că ai senzaţia unei atingeri, a unui contact uman, profund, chiar dacă simplu, aşa, ca o strângere de mână. Oamenii aceştia se dezvăluie, nu fac fiţe, spun adevărul, incomod, şi pentru ei, nu doar pentru noi, adevărul lor, nu ceea ce se aşteaptă de la ei. Sunt nişte oameni, oameni vii, aceşti zece basarabeni pentru cultura română şi din acest punct de vedere această carte, fără să îşi propună acest lucru, ne dă o lecţie. Cine suntem noi, cum suntem noi, văzuţi din afară şi totuşi dinăuntru, de „fraţii” noştri, fraţi vitregi şi vitregiţi de soartă. Cum este eu-altul, eu-românul basarabean? Cum se defineşte el, într-un spaţiu identitar incert, în Moldova sau România, unde este în acelaşi timp şi acasă şi exilat, prin forţa împrejurărilor istorice sau a prejudecăţilor.

„Zece basarabeni” este o carte despre identitate şi alteritate, în care descoperi, înţelegi, înveţi ceva despre eu-românul şi eu-tu-basarabeanul, este o lecţie-dialog cu Dumitru Crudu, Ştefan Baştovoi, Alexandru Vakulovski, Vasile Ernu, Pavel Păduraru, Mitoş Micleuşanu, Roman Tolici, Octavain Ţâcu, Nicoleta Esinencu, Zdob şi Zdub. Ce m-a frapat? Că aceşti basarabeni înţelegeau critic, la începutul anilor 2000, lucruri pe care eu (românul) le-am înţeles abia de curând, că ei aveau curajul să le spună deschis atunci, iar eu nu am nici acum acest curaj – este vorba despre tarele noastre culturale, dar şi identitare, despre superficialitatea, îngustimea şi chiar răutatea lumii noastre „culturale”, despre un viciu de autoritate, instituţionalizat, cu care noi ne-am obişnuit, dar de care basarabeanul venit aici pentru „libertate” se izbeşte ca de un zid al Berlinului.

Cosmopolitism, comunicare, singurătate, luciditate, revoltă, spirit critic, naturaleţe, căldură, perseverenţă, singularitate – iată ce ne oferă „ei”!

Raluca Dună, România Literară, febr. 2012

Mihail Vakulovski, Zece basarabeni pentru cultura română. Interviuri cu tinerii dintre milenii. Cu ilustraţii de Dan Perjovschi, Casa de pariuri literare, Bucureşti, 2011

02/15/12--07:25: "Zece basarabeni pentru cultura română. Tinerii dintre milenii" e pe mîini bune:) (chan 1614897)

Alexcandru Ernu: